Dialectul Canarelor

07.10.10 14:21:42

Limba vorbită în Insulele Canare este un dialect al spaniolei, asemănător celor vorbite în Cuba sau Porto Rico. Unii lingvişti susţin că s-ar fi constituit prin combinarea limbilor spaniolă şi portugheză.

Pronunţie şi utilizare

Dialectul Insulelor Canare diferă de spaniola clasică printr-o serie de elemente fonetice şi gramaticale. În spaniolă se utilizează pronumele de politeţe la persoana a treia, în timp ce în Canare este preferată persoana a doua. Diminutivele în dialectul Insulelor Canare au în plus faţă de varianta spaniolă clasică silaba „-ito”.

Şi în plan fonetic se pot observa unele diferenţe. De exemplu, sunetul „h” (mut în spaniola clasică) se pronunţă la fel ca „j”-ul spaniol (care se scrie şi ca „g” înainte de vocalele „e” şi „i”). De asemenea, în Canare nu se mai foloseşte prepoziţia „de” în exprimarea cazului genitiv. În timp ce spaniolii spun „casa de Marta” (casa Martei), locuitorii Insulelor Canare exprimă aceeaşi relaţie gramaticală prin forma „casa Marta”.

Vocabularul dialectului Insulelor Canare

Ca rezultat al multiplelor influenţe ale altor limbi, în spaniola Insulelor Canare există o serie de cuvinte cu totul specifice, aşa-numitele „canarisme”. Acestea pot fi grupate în trei categorii, în funcţie de originea lor: canarismele provenite din spaniola contemporană („papa” – cartof), cele provenite din vechiul dialect castilian („bezo” – buză) şi cele care îşi au originea în unele limbi nespaniole (de exemplu, „millo” – porumb, provenit din limba portugheză). Apartenenţa canarismelor la una dintre aceste categorii oferă informaţii şi despre momentul apariţiei lor, ca şi despre o anumită perioadă a istoriei Insulelor Canare.