Poveştiri detective din Insulele Canare

Poveştiri detective din Insulele Canare
22.02.09 18:56:05

Helena Hardenova este povestitoarea unor întâmplări cu detectivi, în care este interesant faptul că, toate se derulează în Insulele Canare. Eroina a şase scrieri de acest gen editate până în prezent este Zuzana Wilder şi la fel va fi şi în cea de a şaptea carte, care ar trebui să apară anul viitor. Întrucât Helena Hardenova nu a putut să se decidă pe care dintre insule să se deruleze întâmplările povestite, crimele sunt comise de fiecare dată pe o altă insulă. Dacă vă plac scrierile cu detectivi sau aţi îndrăgit Insulele Canare , la fel ca şi Helena Hardenova, cu siguranţă îi veţi citi una dintre cărţi. Dacă vă pregătiţi pentru “Canare“ icludeţi cartea respectivă în bagajul dumneavoastră. În mod sigur, vă va fi o bună companie pe timpul relaxării pe frumoasele plaje ale Insulelor Canare. Fragmente din povestirile cu detectivi, le puteţi găsi pe pagina de internet www.helenaharden.com.

Când aţi vizitat pentru prima dată Insulele Canare?

Era cu siguranţă imediat după sărbătorile de Crăciun, numai că nu îmi amintesc dacă era în anul 1996, sau cu un an mai târziu. În orice caz este deja mult de atunci

De ce v-au impresionat ?

Probabil pentru că întotdeauna mi-au plăcut insulele, inclusiv cele de pe râuri sau lacuri. De asemenea, pentru că practic de pe fiecare insulă a aripelagului Canarelor se poate vedea o altă insulă şi mie îmi place să văd peste mare, de la ţărm la ţărm. Totodată, în Canare este o vreme foarte plăcută.

Aţi vizitat toate cele 7 insule principale ale arhipelagului Canarelor?

Da, bineînţeles, pentru documentare. Atunci când plasez o poveste pe o insulă trebuie să o şi vizitez. Le-am vizitat şi pentru faptul că fiecare insulă este diferită şi dacă doriţi, puteţi vizita în cadrul unei singure excursii, cel puţin două sau trei. Astfel din Tenerife, se merge cu barca spre Gomera sau Fuerteventura şi Lanzarote. Există însă o sumedenie de alte combinaţii. Între insule circulă linii maritime regulate şi zboară curse interne ale companiei Binder. Pe trasee consacrate, se poate zbura în timpul zilei cu escale lungi, de una până la două ore. Spre exemplu aeroportul Tenerife Nord, care este destinat zborurilor interne, are atmosfera drăgălaşă a unei autogări mai mari, întrucât localnicii zboară de pe o insulă pe alta, la muncă sau în vizită la rude. La aeroportul de pe insula La Palma, care este cu adevărat mic şi construit în stilul caselor din Canare, pe terasa clădirii sunt nu numai scaune, ci şi şezlonguri din plastic, numai piscina lipseşte, cel puţin până acum.

Care insulă vă place cel mai mult şi de ce?

Este Insula Tenerife, unde  de altfel, am cazat-o şi pe eroina mea Zuzana. Am fost acolo de mai multe ori şi dacă nu ar fi trebuit să returnez vechiul paşaport, aş fi putut să vă spun precis de câte ori, dar aşa nu vă pot spune cu exactitate. Anul acesta, cu siguranţă, o dată. După mine,  Tenerife este cel mai frumos şi mai fermecător dintre toate insulele. Mai mult decît atât, în mijlocul său se ridică cel mai înalt munte al Spaniei, Pico del Teide. Indiferent unde vă aflaţi pe insulă, fie că îi vedeţi vârful,  în cea mai mare parte alb, fie ca îl bănuiţi printre nori.  La fel ca şi Gran Canaria, Tenerife are o vreme „duală“, adică la sud soare şi căldură, iar la nord mai rece, uneori înnourat sau cu uşoare averse de ploaie. Acestea sunt uneori mai puternice şi personal am trăit, la începutul lui decembrie, o vreme în care vântul rupea palmierii bătrâni şi aruca luntrele pescăreşti pe cheiul portului. În Tenerife, într-o zi vă puteţi scălda în mare - dacă vă împăcaţi cu gândul că Atlanticul nu este cald ca Marea Mediterană şi acest lucru în special primăvara - şi în aceeaşi zi să vă bateţi cu bulgări de zăpadă, dacă este zăpadă pe Teide. Mai mult decât atât, Tenerife câteva oraşe frumoase şi bine conservate, spre exemplu: La Orotova, Icod de los Vinos sau La Laguna. Nu trebuie să uit de interiorul insulei, in care pe dealuri creşte ienupărul canarez, cu ace frumoase verzi, fine şi dese. De asemenea, în Tenerife am petrecut împreună cu familia Crăciunul, într-o căsuţă închiriată, cu vedere la mare, pe un peşte prăjit am picurat zeamă proaspătă din lămâile culese din grădină, iar în oraşul în care am locuit treceau colindătorii din corul local, care aveau pe cap căciuli roşii cu dungi albe şi ciucure şi cântau, şi cântau, în timp ce li se alăturau vânzătorii din magazinele colindate…A fost o imitaţie de Crăciun foarte frumoasă.

Din ce motiv reveniţi mereu pe insulă?

Vremea care îmi convine ( nu am voie la căldură mare), localnicii prietenoşi şi bucătăria bună.


În care perioadă din an mergeţi de obicei în Insulele Canare?


Iarna şi primăvara. După părerea mea, vara şi toamna sunt frumoase la noi acasă.
De ce tocmai Insulele Canare au devenit scena cărţilor dumneavoastră?
Plănuisem de la început să scriu o serie de întâmplări şi insulele s-au oferit singure. O insulă, o întâmplare. Iniţial trebuiau să fie şapte, atâtea câte insule sunt, dar până la urmă, în cea de-a şaptea carte, revin la draga mea Tenerife şi un pic în Cehia, respectiv în Morava. Am început cu o povestire dar, erau prea multe stafii, care să bântuie într-o casă veche din Canare , Casa Coleon  şi în şi mai vechiul castel moravan Zahori. Abea în a opta povestire, eroina mea Zuzana va pleca spre Lanzarote. Cu aceasta, întâmplările din Insulele Canare ar trebui să se încheie.


Există pe insule, un anumit loc care este pentru dumneavoastră magic şi care este sursă de inspiraţie pentru povestiri?

Sunt mai multe. Îmi este dragă grădina casei Sitio Litre din Puerto de la Cruz din Tenerife şi acest lucru, nu numai pentru faptul că a fost vizitată de Agatha Christie. În apropiere de Puerto de la Cruz sunt şi unele plaje mici şi frumoase, cu nisip negru, unde puteţi ajunge doar pe jos şi prin urmare nu sunteţi nevoiţi să vă faceţi loc printre valuri de alţi turişti. Una dintre acestea este sub Observatorul Humbolt şi se numeşte plaja Bolullo, care nu este însă aşa de nepopulată. Există acolo un mic resturant de plajă şi salvamar, dar în primul rând o frumoasă mare albastră, cu spumă albă,  care se sparge de stâncile negre, inundă firele de nisip şi le face să plutească spre mare şi înapoi. Poate că, încă mai este, atât de frumoasă şi relativ neatinsă, deoarece eu nu am mai fost acolo, de mai mulţi ani. În ultimii ani, am călătorit din ce în ce mai mult cu maşina. După aceea, sunt plajele insulei  Fuerteventura, în special acelea situate în partea de sud a insulei, care sunt frumoase şi aproape pustii, deoarece curenţii de apă sunt atât de puternici, încât este aproape imposibil să înoţi. Dar desigur, şi în partea de sud a insulei, sunt plaje frumoase, scăldatul este superb şi încă există acolo locuri unde puteţi fi numai dumneavoastră, soarele şi nisipul.

Vă întâlniţi pe timpul vizitării insulelor cu localnicii? Aţi putea să îi caracterizaţi?

Unii dintre cei care trăiesc şi lucrează în insule, spun că localnicii sunt închişi şi pe cei nou veniţi , eventual pe turişti îi privesc cu respect. Din experienţa mea rezultă că este aşa, cum este pretutindeni. Cineva poate să fie „OK“ dar pur şi simplu nu cade bine în ochii altuia. Cu siguranţă însă, pot să spun că, dacă vă străduiţi să comunicaţi chiar într-o spaniolă modestă cu ei, localnicii vor aprecia asta. Mai mult decât atât, cei din interiorul insulelor adesea nu cunosc o altă limbă. Dacă ar trebui să generalizez puţin propria experienţă, ar trebui să spun că, casierii din supermarketuri sunt tineri şi uneori distraţi, deservirea în restaurante este dimpotrivă foarte bună, personalul din hoteluri primitor şi copiii sunt bineveniţi, ceea ce multă lume apreciază. Sunt însă alţii, care apreciază existenţa în unele dintre complexurile hoteliere mai mari, de locuri rezervate pentru familii cu copii, locuri special amenajate în cantine, sau chiar încăperi întregi. În Insulele Canare, vin adesea în concediu spaniolii continentali. Foarte des vin aici familii întregi, inclusiv cu bunicuţe, bunici, unchi şi nepoţi. Pe mine personal mă avantajază enorm mentalitatea lor, sunt prietenoşi dar nu băgăreţi şi aş putea să spun că nu se preocupă atât de mult de ce s-ar putea eventual întâmpla şi rezolvă lucrurile aşa cum vin.

Mai aveţi şi alte locuri îndrăgite? Unde mai călătoriţi?

Deocamdată nu, dar pentru că doresc s-o transfer pe doamna Zuzana Wilder în Mediterana, sper să cunosc spre exemplu Insulele Baleare. Am fost  de câteva ori, în interes de serviciu, în Letonia, care este o ţară frumoasă, cu o bucătărie excelentă. Îmi place de asemenea Budapesta, unde am călătorit decâteva ori în scop profesional. Ca turism privat, mă atrage mult Franţa şi sper că treptat voi ademeni nişte prieteni şi pe soţul meu, căruia nu îi place să călătorească cu maşina, şi vom pleca poate, în Provence sau Bretania
Aţi putea să prezentaţi câteva locuri pe care, după părerea dumneavoastră nu ar trebui să le omită turiştii care vizitează Insulele Canare?
Regiunea Playa Del Ingles din Gran Canaria, care este numai pentru firi puternice - o sumedenie de oameni, cârciumi, discoteci, hoteluri şi magazine- „adevăratele Canare turistice“. Pentru mine personal, sunt suportabile aici cam cinci ore de sejur, dar adevărul este că acolo totul trăieşte zi şi noapte. Alte locuri ar fi promenada Canteras din Las Palmas,  care se întinde pe ţărmul mării şi frumoasa casă istorică a lui Columb.
În Fuerteventura, plajă, plajă, plajă. Sunt frumoase, uneori pustii şi marea caldă, tocmai bună pentru scăldat (în partea potrivită a insulei). Mie personal, îmi place regiunea  La Pared care este pe partea „nepretabilă pentru scăldat“ unde romanticii şi romanticele pot să hoinărească de-e lungul mării şi să aibă sentimentul că sunt cu totul singuri la începutul şi la sfârşitul lumii. În Tenerife excursia cu telefericul pe muntele Teide, unde este coadă mare, dar este o experienţă. După părerea mea, în Tenerife se poate vedea totul şi totul nu ştiu să-l descriu.
La Palma, capitala insulei Santa Cruz de la Palma, după mine unul dintre cele mai frumoase oraşe (deşi după standardele noastre este mai mult un orăşel), se află lângă mare, are promenadă litorală şi un frumos centru istoric. Aici nu sunt mulţi turişti, însă sunt câteva magazine frumoase de antichităţi.
În Lanzarote, casa  lui Cesar Manrique, arhitectul care a reuşit prin construcţiile sale să pună în valoare frumuseţea naturii canare şi ale cărui construcţii înfrumuseţează în special Lanzarote dar şi Tenerife.
În Gomera, cu siguranţă, interiorul insulei cu parcul naţional  Garajnay, unde cresc frumoase păduri de laur. Frumoasă este şi priveliştea de la înălţime a orăşelului Agulo , din care împreună cu  orăşelul asemănător Garrayonay (Tenerife) şi puţin din Candelarie (tot Tenerife) am alcătuit orăşelul La Santa, în care trăieşte eroina mea Zuzana.
El Hierro, regiunea Sabinar, cu copaci de ienupăr încovoiaţi aproape la unghi drept, şi de fapt întreaga atmosferă a insulei de la capătul lumii, cum a fost cunoscută oficial până la expediţiile lui Columb.

Până în prezent editura MOBA a publicat:


Prea multe coincidenţe în Tenerife Mar (2004)
Moartea bătrânului galanton (2005)
Mortea este flămîndă (2005)
Misterul vilei Herbst (2006)
Dispărutul din El Hiero (2006)
Moarte în pădurea de lauri (2007)